Diesel people

Review subiectiv.

Inainte de intrarea in Diesel, imi dau jos caciula (cu tinta portocalie) si manusile, sa le var in buzunar, nevrand sa fiu detectat de sistemul de camere video cu circuit inchis, dotat probabil si cu mitraliere, sau lasere avand in vedere gradul de civilizatie in care urma sa intru. Indrept spatele, verific fasu sa nu aiba urme accidentale de saliva pe el, zic un plm intre dinti, intrebandu-ma a mia oara ce dumniezau caut io acol, dar ma si calmez instant, sterg orice zambet de pe fata, devenind sobru ca Matei, din spatele meu. Imi mai lipsea doar calu. Ajung jos, dau de garderoba cu personaje, si sunt luat la intrebari, termin scurt, dau fasu, iau cheia, slobozesc douaj’ de lei, si sunt condus la masa de blonda draguta, cu zambetu pe buze (presupun, ca era in fata mea), ma asez la masa, salut oamenii, si incep sa scanez meniul, n-apuc sa termin, vine chelnerita, imi spune ca e doar bere de 0,33 si-i mai cer timp… si dau de eroarea din sistem, bere neagra la juma, zis facut, multumit.

Decor, interesant, recunosc, realitati paralele cate vrei in cele doua oglinzi puse fata in fata, mese mici, fese mari … luminite multicolore ce se plimbau nesimtite pe fetele oamenilor, si ceva zgomot repetitiv pe fundal, la volum enorm, (am aflat mai tarziu ca-i zice muzica), oameni care se inmultesc la masa, amalgam de telefoane mobile, tigari in pachete minuscule cu forme triunghilare, sau dodecaidale, dudui si domnisori gratiosi, imbracati din cap pana-n picioare cu diverse bijuterii cu ciucurasi, chestii bufante, franjuri, ceasuri de buzunar, posetute de mahon, si ace de par din antene de cielo, toti miscandu-se cu gesturi de gheisa care isi deschide evantaiul (doar ca era card negru … Diesel), sincronizandu-se ca mecanismele fine al unui ceas elvetian, unde aratatorul era barmanul, al carui maini erau jupuite (ad literam!) de la multimea de coctailuri facute pe secunda, si chelnerita(una) aduna pahare goale ca si snake-ul specific telefoanelor nokia, inmultindu-se cu fiecare pahar adunat.

Loc perfect sa te retragi, daca anumiti calugari preferau singuratatea si locurile fara stimuli, mergi in Diesel (chiar daca esti petrolhead ca si mine), probabil cel mai bun loc de a-ti opri toate simturile, sa atingi zen-ul prin nesimtire maxima, punandu-ti gandurile in ordine perfecta.

Am terminat a treia bere neagra la bar, i-am multumit barmanului, am dat mana cu el (eram curios daca ma pateaza sau nu cu sange) mi-am luat ramas bun de la companie, si am plecat acasa fericit, ca am reusit sa-mi gasesc o oaza de zgomot, care mi-a pus linistea interioara in evidenta. Da.

© 2010 Rasta Man

Advertisements

4 Responses to “Diesel people”

  1. Draga, io stiam ca Diesel nu e de tine, sau ma rog, cum vrei, TU nu esti de Diesel 😀 dar las ca un experiment de genu nu strica (from time to time :D)
    Ala nu e mediul potrivit unui HIPIOT, cum ti-a zis tie, tipul ala, din Cotton:p
    Vorbele lui spune multe :)))

  2. Draga mamarutza cu chipiu, inca o data mi-am folosit pielea la experimente. Pielea mea pana la urma.

  3. Al treilelea articol despre un local… Ti-am zis eu! Ti-am zis! 🙂 Aduna-le…

  4. de unde-i poza aia cu vopsele?:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: