Despre confuzie

Și despre ce plutește în aer.

Sunt o cană albastră pe exterior și verde pe interior. Am toartă ergonomică, sunt din ceramică, am o formă cât se poate de banală, sunt genul de cană pe care o cumperi o folosești, te atașezi oarecum, dar dacă se sparge te doare la bască. Pot purta urme de ruj, sau dâre de lichid, urme de degete mânjite cu ciocolată sau căcat, nu mă interesează. Îmi păstrez integritatea până acționează asupra mea o forță mai mare decât cea care mă ține într-o bucată. Particularitățile mele mai includ o ștampilă în fund, și un lichid care lasă urme pe verdele meu delicat din interior, poate niște cristale de zahăr undeva depuse. Cunoștințele mele se rezumă la buze, am cunoscut multe buze, colorate, groase, subțiri, senzuale, decojite etc, câteodată chiar și dinți cu care îmi place să fac cunoștință că trimit vibrații prin mine și-mi aduc aminte că odată și odată tot o să mă sparg, și bine înțeles am o vastă experiență în atingeri.

Cât de bine îmi cade când cineva mă ia în ambele palme când sunt fierbinte, și mă ridică încet către buze, suflînd gentil în conținutul meu, mă ia cu vapori, după care mă sărută delicat, sorbind din mine picătură după picătură, până devine conținutul meu parte din conținutul ei… nimic mai plăcut pe lumea asta decât să servesc buze, să vă spun și un mic secret, din când în când mai las câte o picătură să se scurgă pe lângă buze, asta pentru ca să fie salvată automat de limbă, genială senzația când te mângâie o limbă, parol!

Ei, deseori mă întâlnesc cu alte căni, la chefuri, când sunt umplut de alcool, și fac pogo cu prietenii, ne mai ciocnim de ne punem în pericol integritatea structurală, mai dau și de câte un pahar, care are bunăvoința să se izbească de mine, mai nimerește de stăm împreună, câteodată unu în celălalt, ca la chefuri… ne murdărim, ne schimbăm buzele, ne amestecăm conținuturile, până a doua zi când ajungem înapoi pe la chiuvetă, raft, vitrină și ne reluăm activitatea de zi cu zi.

 

Advertisements

3 Responses to “Despre confuzie”

  1. In sfarsit, am apucat sa-l citesc! I love it!! ❤

  2. auch. wow. fml. bravo.

  3. Un om călit e, mai degrabă, un om cănit. Aşa mi se pare acum.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: