Back

După vacanță.

Încep să mă afund în minunatul oraș cu care-mi împart monotonia cum se împart fluturașii pe stradă de către tinerii studenți dornici de a petrece în pântecul Janisului clipe de neuitat. Stimabile, ascultă-mă pe mine un pic: A fost atât de frumos în vacanță încât îmi vine să borăsc, doar gândindu-mă la apăsarea pe care o simt datorită poveștilor ce s-au adunat în mine. De aceea n-am să-ti povestesc nimic. Mă simt bine stând în service asistînd la doi  mecanicuți cretinei, care timp de o oră au reușit să penetreze tabla slăbită a rablei mele dragi, și au introdus trei (3) șurube, și cât de mult m-am delectat cu naivitatea lor. Mă întrebam dacă au reușit să fută la viața lor, sau le-a luat trei ore să se desfacă la pantaloni. Mă gândesc, (știu sună aiurea) să nu mai merg în vacanță niciodată, să nu mai cunosc oameni noi și interesanți, să nu intru în detalii că ies poveștile și-mi borăsc cafeaua pe tastatură, poate ar fi mai bine să…

Ironică viață.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: