Denigrarea cafelei.

Așa, după vreo două beri negre, cu gust de caramel, am început să mă simt bine, să arunc pachetul de țigări în capul unei traumatizate, și să-mi reiau conversația amiabilă cu Yankeul care pleacă azi în vamă cu programul pregătit de acasă. Oarecum irelevantă conversația, terminăm ultimele guri de bere și ieșim din local, coborâm scările, când observ în curtea interioară o persoană aproape de vârsta a treia, cu o voce destul de frumoasă și o dicție un pic mai bună decât a mea, își zicea monologul plictisit, încercând asemeni unei molii, să nu părăsească raza microfonuțului care-i atârna deasupra capului, captându-i vocea, pe care o transforma în semnale electrice numai bune ca să fie amplificate modest ce-i drept de amplificatorul din background. Terasa interioară unde vorbea nenea de unu singur, e mică, și ferită de zgomotul străzii, deși e în buricul târgului. Omul nostru bun, puțin probabil să fie actor, deși făcea pe unul, vorbea molcom despre cafea. Era o poveste care avea cafeaua în rolul principal, și în jurul cafelei se învârteau vreo două personaje, naratorul (omul nost), și Emil, ambii complexați și frustrați, naratorul fiind dotat și cu complex de superioritate combinate cu valențe de psiholog, mereu întorcându-se la iubita lui amantă (negresă cu spume), cafeaua. Publicul era vrăjit de cantitatea de bălării pe care o scotea omul pe gură, toți amuțiseră mai aruncând câte un ochi la chelneriță, sau la drogatul care râde în colț, purtând tricou cu PULA 08, ba chiar se simțeau rușinați de prezența unor astfel de spectatori, care admirau vraja (vrăjeala) care n-avea nicio valoare, ba mai mult punea într-o lumină proastă cafeaua, folosindu-se de puritatea ei pentru a vrăji ceata de „bonomi” cu creiere putrezite sub căldura măștilor de intelectuali.

Îl întreb pe debarasator pasiv cine e nenea care vorbește, sub microfonul micuț, și e fotografiat ca o starletă porno din toate unghiurile de marii artiști fotografi prezenți la fața locului, și omul îmi zice simpu: Da pula știe…

După câteva minute, toată sceneta se termină cu un mesaj SMS primit de narator, care roagă pe cineva din audiență să citească mesajul (și citește mesajul, dar vocea lui dispăru din cauza interacțiunii directe cu naratorul, spectatorul probabil umezindu-se instant), după care ceremonios, naratorul părăsește „scena” urcând scările pe care coborâsem mai înainte, aștept momentul în care coboară ceremonios în aplauzele mutanților neînțeleși, și așa am trecut unul pe lângă celălalt.

Advertisements

4 Responses to “Denigrarea cafelei.”

  1. Scena din spatele Atelierului?

  2. =)) vad ca nu inceteaza cultura sa se produca si reproduca acolo=))

  3. Te bati cu sfintele coaie de peretii din carton ondulat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: