Archive for 2010

Gorgeous beings

Posted in La ceai with tags , , on December 26, 2010 by Rasta Man

Cate un pic din fiecare, asezate fara nicio noima.

Mi-am dat muzica incet, abia se mai aude, am baut doua cafele, si am fumat trei tigari. Imi e rece la maini, si simt o oarecare oboseala, combinata cu somnolenta si cu foame, e vraiste camera in care stau, hainele zac aruncate in toate partile, masa din fata mea e plina de maruntisuri aruncate exact unde trebuie, covorul de sub picioare e plin de firmituri, fire de par si scame, si lumina de afara imi bate in ochi, dar mi-e prea bine in fotoliul de piele visiniu-inchisa, cu trei pernite la spate, sa-mi intind mana sa trag draperia.

A urmat o perioada moarta, m-am dus in bucatarie, mi-am ales o scrumiera cu care mi-am imbogatit haosul de pe masa, dupa doua degete zdrobite si trei tehnici de aprins focul la bricheta, am reusit sa-mi aprind tigara, am si fumat-o si mi-am tras dracu’ draperia.

Si m-am intors in vama pentru cateva clipe, in cortul plasat pe plaja, ametit de vin, si gandindu-ma de ce dracu are pulpele atat de ferme, si de ce naiba fac ceea ce fac, ce frumos lumina marea, redand radiatiile absorbite in timpul zilei sub forma unor luminite verzi, cand indrazneam sa o tulbur cu miscarile mele stangace. Era cald, foarte cald, atat de cald incat am fost nevoit sa ma dezbrac, in inchisoarea ei, unde singura fereastra se contura sub forma unui laptop, si patul era incet, incet invadat de viermi. Predomina calmul, calmul acela linistitor, adanc, ca si cum te-ai afla intr-o mina, umeda, cu temperatura constanta, ferit de toate radiatiile la care esti supus zi de zi, ferit de sunete, ferit de probleme, avand doar o singura directie, cea pe care ti-o dicteaza frontala, si nimic mai mult, insa stii, ca esti sub pamant, si viata ta depinde doar de rezistenta copacilor care acum formeaza traversele de lemn de deasupra capului, insa nu mai conteaza decat momentul in care te scufunzi in ea, si ii auzi gemetele, simtindu-i palmele transpirate, si mirosul de calm si de cald si de acasa, si te lasi ademenit de rasul acela copilaresc, cu care te-a cucerit in acel local de cacat, in care muzica era prea puternica sa poti schimba o vorba, si sa poti lasa impresia ca esti beat si sarit de pe fix, impresie cu care cuceresti, si cu care te infigi in sufletul ei, profitand de naivitatea pe care ai mirosit-o instant.

Si se jura ca nu fura.

Dar scoate animalu din gura, si te trezesti intr-un carusel, cu senzatia de greata, si tot ce poti sa-ti doresti in acel moment e sa borasti toate momentele in care ai ejaculat in ea, pentru ca tu te-ai urcat singur in carusel, si ai platit si biletul, si te-ai supraestimat cautand iluzia endorfinei, si te-ai trezit in centrifuga dorind sa vezi luminita de la capatul tunelului, inainte de lesin. Poate nu trebuia sa-mi pun lantul in jurul mijlocului, si eram catapultat, dadeam cu mandibula de asfalt, si terminam cu fata sparta.

Am fumat a doua tigara in camera, mainile-mi sunt sloi, si admir florile de mar de pe balcon, am ajuns in camera de sus, si o pisica imi da tarcoale pe balstrada, cu codita ridicata, salutandu-ma cu un mieunat scurt. Aerul e proaspat, si se aude un susur de apa din departare, e pustiu pe strada, si soarele de primavara imi incalzeste incet fata. Pisica profita de plapuma pusa la aerisit, si se aseaza gratioasa pe ea, intinzandu-se scurt inainte sa se faca rotocol si sa adoarma. Ma pun in genunchi si incep sa zic o rugaciune, dar nu reusesc sa ma concentrez decat la coapsele ei, care-mi strangeau capul, incercand sa-l zdrobeasca in timp ce ii lingeam cu nesat clitorisul parfumat, si-i mangaiam burta cu mainile, cautand sa simt fiecare miscare pe care o face, si incercand sa aman pe cat posibil momentul in care totul se va termina, intr-o juisare indelungata.

Ce frumos ma umpli 2010.

Va urma…

© 2010 Rasta Man

 

Advertisements

Da…!

Posted in Frustrari with tags , , on January 20, 2010 by Rasta Man

Ce fain a inceput anul 2010, pentru mine cel putin, prima zi a fost cea mai faina zi din viata mea, stare de chill intalnita foarte rar, nimic nu m-a atins, nicio grija, eram in armonie cu tot (fara acceleratori de particule sau alte ierburi). Si ata’ tot. De atunci totul a inceput sa coboare lin, pana a inceput un beculet de avertizare sa palpaie, dupa care al doilea si al treilea si alarme  vibratii, s-a rupt o aripa, a luat foc motorul de pe cealalta, am intrat in vrie … si personajele pleaca, daca nu au plecat (deja) din tara. Si suntem in 20 ianuarie! Si inca nu m-am lovit de pamant, inca n-au venit facturile, inca am cateva tigari (cu pusculita sparta ce-i drept!), trei cartofi, si ceva carne congelata, dar luna inca nu s-a terminat terminat terminat terminat, si … vreau si eu sa dorm  bine o noapte, sa ma trezesc de dimineata odihnit -=yeee… right =)))) =-

Am invatat (sau incerc) sa nu ma astept la nimic bun pe parcursul unei zile, cred ca am sanse mai mari sa ma multumesc cu mai putin, mai prost, mai scump, mai urat, mai imputit, ca suntem in criza ce mai? Poate voi trece pe la Jacko Toast, (fast food din cj) sa-mi iau un servetel, sa-mi suflu nasu’ si sa ma uit 30 de secunde la Tom si Jerry sa pot sa zic seara ca m-am distrat.  Si sa ma uit la stirile de la teveu’ sau de pe net’ (si pe unele bloguri) sa vad cat de rau e in Haiti, ca un roman fara acte cere ajutorul guvernului, ca sa-mi dau seama ce bine e la noi.

(Am invatat sa adaug categorii … si acest post l-am bagat in categoria “frustrari”, istet hmmm?)