Archive for back

Back

Posted in Frustrari with tags on August 19, 2011 by Rasta Man

După vacanță.

Încep să mă afund în minunatul oraș cu care-mi împart monotonia cum se împart fluturașii pe stradă de către tinerii studenți dornici de a petrece în pântecul Janisului clipe de neuitat. Stimabile, ascultă-mă pe mine un pic: A fost atât de frumos în vacanță încât îmi vine să borăsc, doar gândindu-mă la apăsarea pe care o simt datorită poveștilor ce s-au adunat în mine. De aceea n-am să-ti povestesc nimic. Mă simt bine stând în service asistînd la doi  mecanicuți cretinei, care timp de o oră au reușit să penetreze tabla slăbită a rablei mele dragi, și au introdus trei (3) șurube, și cât de mult m-am delectat cu naivitatea lor. Mă întrebam dacă au reușit să fută la viața lor, sau le-a luat trei ore să se desfacă la pantaloni. Mă gândesc, (știu sună aiurea) să nu mai merg în vacanță niciodată, să nu mai cunosc oameni noi și interesanți, să nu intru în detalii că ies poveștile și-mi borăsc cafeaua pe tastatură, poate ar fi mai bine să…

Ironică viață.

Advertisements

Greetings

Posted in La ceai with tags , , on June 8, 2011 by Rasta Man

M-am întors, regăsesc interfața wordpress schimbată, temperatura medie mai mare cu aproximativ 11 grade, în plin festival de film, (am trei ziare cu TIFF la picioarele mele goale), am încetat să mai port pantaloni prin casă, stau cu ușa de la balcon deschisă non-stop (security breach), și fumez în cameră fără niciun fel de remușcări.

Am trăit o perioadă interesantă, cu fluctuații puternice de activitate intensă sub formă de muncă, combinate cu forme severe de letargie, constante fiind doar țigările, alcoolul și cafeaua, care m-au însoțit pretutindeni pe unde am umblat.

M-am împăcat cu post-ul de mai sus de când nu am mai scris. În momentul de față sunt cu comunicațiile reduse la minim cu tot anturajul meu, chiar și fete agăț doar ca să îmi (re)demonstrez că pot, însă nu am nici cel mai mic chef să fac următorii pași. Mă văd complet dezinteresat de subiect în momentul de față. Desigur, nu mi-am modificat înclinațiile sexuale, însă sunt mult mai atras de perspectiva lenevitului în fața unui serial bun, decât de perspectiva copulației cu x, y sau z.

Mă tem că devin cel mai banal om de pe planetă și asta mă atrage mai tare decât mi-am imaginat vreo dată. Poate natura problemelor cu care mă confrunt zilnic devine banală, și soluțiile devin rutină zilnică. Desigur aș fi în stare să scriu banalități zilnice, pe care unii dintre voi le-ați aprecia, sunt convins, dar am să mă abțin, o vreme cel puțin.

Poftă mare la coaie păroase acrișoare de cămilă între timp!