Archive for bar

Bere

Posted in Ce ma umbla zi de zi... with tags , on July 17, 2011 by Rasta Man

…parte din ei se cunoșteau, nu pot să fiu mai clar, îmi este incomod să dau mai multe detalii, la urma urmei nu mă interesează. Mai comand o bere și intru înapoi în mine. E o seară banală, aceleași conversații, senzația pregnantă de acasă. Stau totuși cu ochii deschiși, îmi place să mă uit la oameni, să-i recunosc din nou și din nou, să mai văd câte o fustiță nouă, o mișcare stângace, o imperfecțiune, o modalitate de abordare inedită, o poantă, o ironie subtilă, și constant mă întreb dacă merită să mă ridic sau să mă scot din inerție să duc intenția la bun sfârșit, însă de cele mai multe ori mai iau o gură de bere. Și mă întorc în mine, mai scot un cuvânt din context, îl amestec cu o amintire și o inserez în mediul înconjurător doar să-i urmăresc traiectoria în conversație până se stinge, poate se mai ridică o sprânceană pe undeva, sau mai iese cineva în evidență continuîndu-mi ideea, stimulînd sau împrospătînd atmosfera monotonă din jur. Rar se întâmplă așa ceva, și cel mai des mai iau o gură de bere.

Îmi place mai mult ca orice să iau bucățele dintr-o persoană necunoscută, să le combin într-o frază și două-trei gesturi ca să pară un pachet bine făcut, și să confrunt persoana respectivă cu surpriza, evident scoasă din context, să-i tulbur calmul cu acele bucățele familiare învelite în creația mea, și să trag concluzii, despre ce am greșit, involuntar persoana luată în vizor intrînd în capcana menită să dreneze informație. Durează cinci minute, și în cele mai multe cazuri după două minute îmi pierd interesul, restul de trei minute folosindu-le să-mi confirm bănuielile, și să decid dacă am la ce folosi persoana sau nu. Dar de cele mai multe ori e inutilă persoana și mă întorc la bere.

Mai comand o bere, aprind o țigară. Umplu paharul meticulos, ciocnesc, cu cei de la masă și cu masa, și a mai trecut o seară. E cald.

 

Post nou, același blog.

Posted in Frustrari with tags , , , on February 19, 2011 by Rasta Man

Ce se află sub cămașuțele negre, ar trebui să rămână sub cămășuțele negre. Și mai mult decât atât, cămășutelor negre le recomand fermoar, dar dacă nu este posibil, protejați-vă ochii cu mască de sudor, deoarece pielea albă, dintre nasturi orbește, mănâncă retina, și te lasă incapabil să simți orice. Poți eventual să-ți închizi ochii, sperând să-ți vezi interiorul pleoapelor.

Dar nu văd nimic, ni-mic, niiic, niiiiiiimic, eh, poate, un pic acolo, o fracțiune de… îmi imaginez o piață de mașini, ca un bar plin de oameni. Mașini de toate felurile: berline, combi, mici, mari, de marfă, decapotabile, vechi și noi, așa ca oamenii într-o crâșmă: mici, mari, toate culorile, de marcă, prefăcuți, peticiți sau scoși din cutie, dați cu ceară sau cu diverse parfumuri, ieftini sau scumpi. Și ar mai fi bișnițarii, si oamenii onești, tot așa și în crâșmă alter ego, sau ego. Toate astea în binecunoscutul miros de mititei, și în balsam de manele, sau în crâșma, miros de fum, și aburi de alcool, în încecarea disperată de a vinde marfa cât mai scump.

Și ajuns în târg, începi a-ți căuta mașina, și îți găsești una care corespunde vizual, te îndrepți către ea, și ești luat în primire de bișnițar, care începe să te îmbârlige, dar nu înainte să-ți facă profilul psihologic bazat parte pe povești de la maeștrii bișnițari, parte din experiența lui, parte din cum arăți tu, ca potențial cumpărător. Autovehicolul deja, trece pe planul doi, dorința manifestată de tine, pe planul întâi. Și aici, începe lupta, cu cât ciulești mai mult urechile la poveștile bișnițarului, cu atât mai multe șanse să iei o mașină proastă. Și mai mult de atât, cu cât mai frumoasă povestea, cu atât mai proastă mașina.

Și merg cu plăcere în crâșme, să ascult povești frumoase, despre mașini proaste.

PS: Pentru Ciulea, relatări de dimineață din balcon: Domn de 50+ ani, aproximativ 90 kg, încălțat în pantofi maro deschis din piele întoarsă, șosete gri, pantaloni de training sintetici albastru închis, geacă de fâș verde închis cu insertii de galben, păr lung alb-gri-gălbui, păr facial in culori similare, semănând la fizionomie cu arhetip de Moș Crăciun, cu cibică (ciubică, ciupică) albastru închis inscriptionată cu text-ul ”NICE”, plasă de rafie crem burdușită cu peturi de bere goale atârnând de antebrațul stâng, numărându-si banii (max 30 ron), în drum spre clopotul galben de plastic, pentru reciclat peturi și recipiente de aluminiu, ajunge lângă clopotul galben, își golește plasa de rafie de conținut, și își continuă drumul firesc, spre mini-marketul de la colț. Era demizeu, dacă peturile nu erau pline de aer, în momentul în care au ajuns la reciclat.