Archive for ea

Cotton

Posted in Loc de baut? with tags , , , on September 14, 2011 by Rasta Man

Aștept să vină. Termin halba de bere, comand încă una, soarele de septembrie apune jucându-se cu ochii obosiți ai barmanei, terasa e îmbăiată într-o muzică moale, undeva la o masă depărtată se serbează o zi de naștere, mai trag un fum din țigară și o sting în scrumiera neagră așezată pe tejgheaua de la bar. Mai arunc un ochi la telefon, îmi recapitulez rapid conversația pe care o avusem înainte cu un sfert de oră, detaliile întâlnirii de la capătul străzii Uzinei Electrice, pe malul Someșului aproape de pod. I-am promis că mă duc după ea, deși terasa se putea descoperi fără prea multă bătaie de cap. Sosește berea aurie, completată de razele soarelui prinse în halbă, doar ca să rămână captive după ce halba devine translucidă de la boabele de condens ce s-au format rapid pe ea. Nu reușeam exact să mi-o imaginez, lipseau detalii din portretul ei, la urma urmei trecuseră cel puțin doi ani de când n-am dat ochii cu ea, oare s-a schimbat, oare va reuși să mă surprindă cum o făcea de obicei, oare e la fel de zvăpăiată sau timpul și-a pus amprenta și pe cicatricea ei de pe umăr, și nu-mi termin gândul bine, apare o colegă de lucru (care era principalul motiv pentru care mă aflam pe terasa Cotton, și care mă invitase ca fapt divers la o bere înainte de masă) și din vorbă în vorbă aflu că am fost prins în capcană, fiind ziua ei…

Într-o fracțiune de secundă s-au legat toate, senzația fiind asemănătoare cu o găleată de apă rece în cap, am aflat de ce erau mesele rezervate și cum întâlnirea mea care era deja imaginată ca fiind învăluită în povești intime ca între doi oameni care nu s-au văzut de o bună bucată de vreme, se duce pe apa Someșului la fel de repede cum a venit. Nu contează, îmi zic, oricum nu are să rezulte nimic bun din întâlnire, niciodată nu s-a întâmplat ceva între noi doi, nu e cazul diseară. Ajung să mă așez la o masă cu colega, urmează un schimb de politețuri și oameni care vin și-i aduc cadouri, spre deosebire de mine care eram cu mâna în cur și cu blugii rupți, salvându-mi aparențele poate cămașa, deși nici ea nu era călcată, mă rog, picat din cer așteptând…

Sună telefonul, mă teleportez pe malul Someșului, și răspund, o voce veselă la terminalul celălalt începe și descrie locația în care se afla, la care plusez întrebând-o în ce e îmbrăcată, și aflu de pantaloni verzi, top alb-crem și o poșetă asortată pe umăr. Mă apuc să-i descriu pe care potecă să cotească după ce trece de pod, dar nu apuc bine să termin descrierea, aducându-mi aminte că i-am promis că o iau de pe pod. Zis și făcut, pornesc în alergare ușoară în direcția podului pe dalele de piatră așezate probabil de ani buni pe lângă gardul viu care mă biciuia din când în când, ajung pe pod și o văd. Și ne îmbrățișăm aproximativ patru secunde, mergem la terasă, ne așezăm la masa plină de oameni, și în mine se așterne liniștea, sorbind detalii din ea, refăcând baza de date din memorie și adăugând detalii noi, deși gura mea se mișca purtând conversații fără nicio încărcătură cu comesenii, mă simțeam prins în mine, incapabil să mă fac plăcut sau interesant. Am schimbat într-un final și cu ea câteva halbe de bere, poate mai multe decât cuvinte sau idei, mulțumindu-mă cu hrana pe care mi-o cream singur, ca un voyeur mental care-și produce singur scenarii și întâmplări, ajungând astfel să se termine, la fel de sec cum a început. Am condus-o acasă repede, mai precis în două sesiuni de alergare ușoară până în Mănășturi, unde ne-am mai îmbrățișat vreo 3 secunde, și m-am postat în stația de autobuz, unde mi-am completat energia pierdută cu un hot dog, și lipsa de adrenalină cu faptul că am mers fără bilet.

Sz vs Zs

Posted in Ce ma umbla zi de zi... with tags , , on April 29, 2011 by Rasta Man

Am ajuns în cârciumă, după o zi incertă din toate punctele de vedere, mă trezesc servit de chelnerița creață, în compania personajelor cunoscute și necunoscute, de la masa mea și de la alte mese, dând înțelegător din cap pe ritmul conversației sau a muzicii, turnând berea în pahar sau în cavitatea bucală, întreținând fumul din local cu țigara aprinsă sau zdrobită în scrumieră.

Eram cu o ea, și cu un el.

În stânga, ea, exprimându-și năzuințele, construindu-și poveștile, visând cu ochelarii pe ochii deschiși și mirându-se de textele de pe ecranul unui telefon mobil.

În dreapta, el, descărcându-se de vise, încerca să se ridice scoțând din el minuni ale de-motivării, adevăruri contemporane, pe un ton semi blazat, făcând semiotica textelor de pe telefonul mobil.

Eram la a treia bere, calculând după cantitatea de aberații care-mi treceau prin minte, îmi era foarte comod prins între el și ea, pe post de generator de zâmbete aprobatoare, prins cât trebuie în discuție, nici prea mult, nici prea puțin, util în ridicat două degete către chelnerița creață, în ritmul în care se goleau sticlele de bere… îmi era bine, atât cât trebuie.

Brusc, simt o anomalie în iluzia frumoasă creată de el, ea, bere, țigări, fum, muzică, local și celelalte elemente care construiesc o seară frumoasă, și o văd.

Aceeași. Neschimbată. Definiția mediocrității, combinația perfectă a tuturor imperfecțiunilor, femeia care m-a făcut să cred în Purgatoriu… în amurg sau în răsărit, în cele zece porunci din care îndepărtezi sau nu acel NU!

I-am recunoscut fiecare gest, fiecare expresie schițata pe față, fiecare mișcare se transforma în film, poză, frig, cald, gemet, amăgire sau amintire, străduindu-mă să-mi controlez corpul, care reacționa la fiecare detaliu sorbit din ea, simțind mirosul ochilor ei, gustându-i impulsurile nervoase, văzându-i alveolele pulmonare absorbind fumul din țigara mea, juisând cu creierul într-o secundă cât pentru o viață de corb.

Și-a atins umărul drept cu mâna stângă, mângâindu-și mușchiul trapezoid. Am închis ochii, și mi-am înfipt colții în ei, trăgând și smulgând o bucată din ea, acolo pe scaunul unde stătea, continuându-și discuția irelevantă. Și m-am culcat în leziunea provocată anterior, încălzindu-mă cu sângele care-mi îmbâcsea blana.

Am ajutat-o să-și ia scurta, deși eram convins că e perfect capabilă de asta. Am salutat-o. I-am zis că încă o iubesc. A zâmbit și a plecat.

Fuck my life! It’s great!

Posted in Ce ma umbla zi de zi... with tags , , on September 4, 2010 by Rasta Man

Ora 7 – Trezirea. Cu ea. (Priceless)

Ora 8:20 –  Am ajuns la birou. Pe ea am lasat-o pe drum, la job-ul ei. Desi toata saptamana am “lucrat” de la 8 la 16, vineri s-a facut de la 9 la 17.  Oh’ joy, am avut timp pana la 9 sa imi beau ceaiu in pace si sa citesc, netul fiind picat de joi…  (6 RON – Benzina si plicu de ceai. – Total 6 RON)

Ora 11 -Scurta plimbare pe teren la impartit facturi. (8 RON – Benzina. – Total 14 RON)

Ora 12 – Vine netul. ( 7 RON – Lapte batut, rosii si feta. Total 21 RON)

Ora 16 – Vine ea pe mess.  Stabilim intalnire la ora 17 la o cofetarie. Vorbim alandala. ( 2 RON – Franzela si pufuleti. Total 23 RON)

Ora 16:50 – Apare  seful. Scap o propozitie adresata altei fete, in casuta ei de mess. (Priceless)

Ora 17 – Inca incerc sa imi dreg greseala mintind. Ma decid sa-i dau o lovitura de gratie, si sa o santajez sentimental sa ajunga in cofetarie.

Ora 17:40 – Apel care-mi intrerupe lectura din cofetarie. Un prieten, un calculator, un ciubuc. Ea n-a venit. (3 RON Schweppes Bitter Lemon. – Total 26 Ron)

Ora 19:20 – Calculator reparat, intalnire setata cu o amica, ciubuc in buzunar, programare la baute cu prietenii. Masina ridicata. (11 RON Taxi Regionala CFR – RADP – Total 37 RON)

Ora 20:20 – Achitat , primit masina, luat amica, vizita fulger la Fabrica de Pensule. ( 416 RON Amenda. – Total 453 RON)

Ora 20:35 – Aflu de bolile unei pisici crescute intre instrumente muzicale.

Ora 21 – Pierdut amica, lasat masina, pe campu din fata blocului alunec pe o balega.

Ora 21:10 – O sun pe ea. Recunosc ca am mintit. Imi spune ca nu iese. Imi cere “arhiva de mess”. Ca dovada.

Ora 21:20 – O sun din nou. Ii spun ca arhiva nu schimba nimic. Si ca e tot de cacat. (Priceless)

Ora 21:30 – Bulgakov, Pinot Noire, un pahar, prieteni. (20 RON Pinot Noire + bacsis. – Total 473 RON)

Ora 22 – Inca un prieten. Mai luam o butelie de vin impreuna. (10 RON Pinot Noire + bacsis (shared). – Total 483 RON)

Ora 23 – O tranzactie scurta cu florarul, luat trandafir, daruit la o necunoscuta. (5 RON Trandafir. – Total 488 RON)

Ora 00:30 – O sun pe ea, raspunde, e multa agitatie in fundal, (m-a mintit si ea ) e inoportun sa ne vedem, pentru ca e in “societate” (lb magh ~ tarsasagban ). In drum spre Stuf.

Ora 00:40 – Plec din Stuf. Ea nu era acolo, m-am inselat. (Priceless)

Ora 00:52 – Primul SMS. (Priceless)

Ora 00:56– Al doilea SMS. (Priceless)

Ora 01:26– Al treilea SMS. (Priceless)

Ora ??:?? – Adorm. N-a raspuns. (Priceless)

© 2010 Rasta Man