The Doors

Cand aud primele acorduri de la o piesa, de la orice formatie, cred ca fac o comparatie cu baza de date din cerebel, decid intr-o fractiune de secunda chestii gen cunosc/place/nume/etc, eventual o persoana, un loc, un tag…general care daca este se confirma, daca nu se creaza (sau nu) irelevant, exceptie facand The Doors.

Incepe piesa, incep si eu … sa ignor partenerul de conversatie, calculatorul, condusul… totul trece pe planul secund. Nu se mai aud nici gandurile, nu mai simt nici durerea, amortesc, ma ia cu fiori, incep sa ma sincronizez cu piesa … sa bat ritmul in masa,in volan, in picior, in tastatura, ma apuc si fluier si fredonez, o iau pe aratura rau de tot, pentru ca The Doors este una cu mine, si cu tine, si cu viata, si cu moartea, este o formatie care canta tot. Si este apreciata imediat de 50 de ani … ceea ce inseamna ceva… e clar ca o recomand, o savurez si o traiesc de cate ori am ocazia 🙂