Dragă Mare.

Mi-e dor de mare.

De erupții cutanate cauzate de soare, de grețurile urmate de prea mult alcool, de cortul mult prea cald în care nu poți dormi dupa ora 8, chiar de te-ai culcat la 7 jumate. Mi-e dor de mâncarea din cotețele suprapopulate numite restaurante, de mizeria de pe plajă de dimineață, de mucurile de țigări din nisip, de cioburile din talpă, de pescari alcoolici, și de pisicile jumulite și scârbite de peștele proaspăt.

Mi-e dor de plaja de nudiști care dispare an după an, de cei cu aparate de fotografiat cu zoom de pe faleză, de emblemele plajei care sunt rupte în gură în timp ce fac chetă să aibă cu ce își menține fericirea.

Era să uit de mirosul algelor care zac pe malul mării și putrezesc sub soare invadate de miliarde de musculițe. De urechelnițele care zac sub orice are un pic de umbră.

De budele turcești care sunt pe atât de confortabile ca o săgeată în genunchi. De cafeaua proastă, a la nisip.

De buclele mele lipicioase, spălate în apa mării.

De sutele de kilometri.

Se vede aici.